un cadavre exquis – se întâmpla în ‘78…

În definitiv, împlineam 18 ani într-o perioadă plină de experimente suprarealiste – de fapt socialist-realiste…Vă mai amintiți ?

– un întreg aparat politic lucra cu sârg la aplicarea directivelor “tezelor din  iulie” (1971) ce marcau întoarcerea la autoritarismul politic, la puritatea ideologică şi la orientarea naționalistă în cultură. Asta îl făcea pe Sandu (Nancu) să deseneze, acolo, în ultima bancă, un monstru sub care scria “tipul de om nou de om tipic nou, cu înaltă conştiinţă socialistă”. Ca răspuns la presiunile directivelor, pe planșeta lui de lucru se lățeau, mâzgălite cu pix albastru, mereu alte și alte nume de trupe “decadente”: “Deep Purple”, “Pink Floyd”, “Black Sabbath”…
(poate vă e dor….:
http://ro.wikisource.org/wiki/Tezele_din_iulie
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/tezele-iulie-1971)

–  cultul personalităţii începea să se îmbine în mod straniu cu promovarea femeilor la conducerea întreprinderilor şi în aparatul de stat  (mulţumită guvernării de familie şi cooptării Elenei Ceauşescu în Comitetul Politic Executiv, în 1973)…
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ciupala/cultuleneceausescu.htm

– se făceau simţite  primele semnele ale crizei economice, ca  o consecinţă a crizei mondiale a petrolului si a începerii plăților creditelor contractate pentru tehnologizarea industriei; criza alimentelor, care peste câțiva ani avea să scoată familiile în stradă, la cozile de noapte, începuse timid, cu raționalizări temporare ale uleiului și zahărului…
http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Socialistă_România

– conform politicii de partid şi de stat şi directivelor NKVD (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15504), agricultorii erau trimişi să muncească în marile centre urbane, industrializate, iar studenţii şi abolvenţii de la oraş erau trimişi pentru cel puţin trei ani la ţară, moldovenii erau strămutaţi la Braşov, braşovenii la Constanţa, constănţenii în Maramureş, moroşenii în Bihor iar bihorenii…coborau la Severin şi treceau Dunărea înot. Bucureştiul devenise oraş închis, nimeni nu intra, nimeni nu ieşea…

– câte ceva despre viaţa sexuală: decretul 770 din 1966 interzisese femeilor să întrerupă sarcinile, cu câteva excepţii. Cele care munceau erau supuse regulat unor controale ginecologice iar medicii de întreprinderi ajungeau să facă şi 60 de examinări într-o zi, pentru că salariul lor era condiţionat de îndeplinirea acestei norme. Educaţia sexuală era interzisă iar cărţile despre reproducerea umană erau folosite doar ca manuale medicale. În 1972 au fost legalizate avorturile doar pentru femeile de peste 40 de ani. Anticoncepţionalele erau interzise. Calendarul si coitus intrreruptus erau cele mai folosite metode pentru evitarea sarcinilor, dar nu dădeau întotdeauna rezultate: din cinci femei, patru făceau un avort cel puţin o dată pe an…(Florin Iepan, “Decrețeii“).

– se cocea ceva, dar încă nu prinsese chip: aveau să treacă alţi opt ani pînă să înceapă demolarea (sau pitirea) bisericilor (Mihai Vodă, Văcăreşti) şi a cartierului Uranus şi ridicarea B-dului Victoria Socialismului, încununat de… da, cea mai mare clădire din lume (ca suprafaţă…) – si una dintre cele mai costisitoare : “La ora actuală [2008], Palatul Parlamentului are un consum anual de energie electrică de 15.524.449 KWH și un consum de energie termică de 21.713 Gcal. Acum 10 ani, în 1997, când consumul electric la Palatul Parlamentului era mult mai redus decât în prezent, consumul electric într-un an echivala cu consumul Ploieștiului. Costurile energetice pentru Palatul Parlamentului s-au ridicat anul trecut [2007] la 116 miliarde lei vechi“ (3.052.631 euro)…
http://www.crestinortodox.ro/reportaj/distrugerea-manastirii-vacaresti-72272.html
http://www.crestinortodox.ro/reportaj/cum-fost-daramata-sf-vineri-72276.html
http://www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/8730-palatul-parlamentului-din-casa-poporului

– atitudinea de emancipare faţă de Marele URS, afişată cu ostentaţie, nu era suficientă pentru a încălzi relaţiile cu statele occidentale, afectate de încălcarea flagrantă a libertăţilor umane; ca urmare, barca politicii noastre externe se îndreptase către o prietenie de durată cu statele arabe, africane şi latino-americane, materializată în 150 de vizite şi mulţi, mulţi fildeşi de elefant…“Dizidența” ne atrăsese, totuși, simpatia SUA și, din 1975, clauza națiunii celei mai favorizate. Trei ani mai târziu, rebelul era invitat la Casa Albă și devenea primul președinte de stat care vizitase și Washington și Beijing. Cuplul prezidențial, însoțit de Sergiu Celac și de generalul Pacepa, a vizitat Disneyland și s-a pozat cu Jimmy Carter. Totul a fost perfect până la final, când cercurile maghiare au organizat o demonstrație puternică. Ca să scape de manifestanți, cei doi soți au fost scoși pe ușa din spate a hotelului unde erau cazați…
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2013/01/25/sotii-ceausescu-in-vacanta-americana/

– cu un an în urmă avuseseră loc cele mai importante cutremure din perioada socialistă: cel din 4 martie ora 21:22 şi greva celor 35.000 de mineri din Valea Jiului. Revoltă sau experiment KGB? Se spune că Constantin Dobre, cel care a citit lista lor de revendicări, a devenit mai târziu activist. După intervenţia ineficientă a lui Ilie Verdeţ, represiunea a fost dusă la bun sfârşit de generalul Emil Macri. Totuşi, 22 de mineri protestatari, în numele altor 800, au izbutit să transmită o scrisoare ziarului francez Libération, care a şi publicat-o, pe 12 octombrie 1977. Presa străină a văzut o legătură între revolta ortacilor şi mişcarea lui Paul Goma, declanşată în primăvara lui 1977…
Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România – Raport final, 2008

– ne uitam cu scârbă şi nesaţ la televizor, o dată pe săptămână, la…
Dallasregia: Dwight Adair, Barry Crane. Cu Larry Hagman (J.R. Ewing), Linda Gray (Sue Ellen, sotia lui J.R. Ewing), Patrick Duffy (Bobby Ewing), Victoria Principal (Pamela), Barbara Bel Geddes, Jim Davis, David Ackroyd, Charlene Tilton, Ken Kercheval, Steve Kanaly, Joan Van Ark, Sasha Mitchell.
Nea Mărin miliardar – regia: Sergiu Nicolaescu. Cu Amza Pellea, Draga Olteanu-Matei,  Stefan Mihailescu-Braila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Stela Popescu,  Colea Rautu.
– „Profetul, aurul si ardelenii” – regia: Dan Pița. Cu Olga Tudorache (Sarah Waltrobe), Mircea Diaconu (Romulus Brad), Ilarion Ciobanu (Traian Brad).
Ne uitam si la video, foarte rar, când prindeam câte ceva ca…
The Deer Hunter” / „Vânătorul de cerbi” – Regia: Michael Cimino. Cu: Robert De Niro (Michael Vronsky), Christopher Walken (Nick Chevotarevich), John Savage (Steven), Meryl Streep (Linda), George Dzundza (John).
GreaseJohn Travolta si Olivia Newton-John.
Coming home” / “Intoarcerea acasă” – regia: Hal Ashby. 3 premii Oscar: cea mai buna actrita (Jane Fonda), cel mai bun actor (Jon Voight) si cel mai bun scenariu.
– „Superman – regia: Richard Donner – ce sa mai vorbim…Dacă s-a uitat şi Christi la el, anul trecut…
http://www.filmoteca.ro/filme/an/1978

– mergeam cu turbare la teatru– aproape numai la Bulandra, la “A 12-a noapte” – regia: Liviu Ciulei. Cu Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, irina Petrescu. Despre Anca (Constantin) se spunea ca ar fi vazut-o de 12 ori… Şi la “Leonce şi Lena” de Georg Buchner, regia tot Liviu Ciulei, tot cu Caramitru si Irina Petrescu. Era o musca pe perete…
În ianuarie revista “Teatrul” inaugurase primul număr din an cu obișnuitele urări:
Întru mulţi ani ! – de Radu Popescu
Aproape de gîndurile şi de inima noastră – de Radu Beligan
Mîndrie a întregului nostru popor
– de Dina Cocea
Precum ramura verde, din trunchiul bătrîn şi falnic… – de Mircea Radu Iacoban
Întreaga noastră admiraţie – de Mihnea Gheorghiu
http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1978/1978_ian.htm

– îi uram pe Gary Glitter si pe fanii lui care se plimbau pe strazi în grupuri mici, cu casetofoanele sub braț și operele lui complete la maxim. Apăruseră sau erau pe cale, trupe si albume despre care pe atunci știam prea puțin sau nimic: Yes – Tormato, Vanghelis-Beaubourg, Vangelis and Irene Papas-Odes, Van Halen, Uriah Heep-Fallen Angel, The Who-Who Are You, The Rolling Stones-Some Girls, The Police-Outlandos D’Amour, The Doors-An American Prayer, Santana-Inner secrets, Queen-Jazz, Pink Floyd (un single David Gilmour), Peter Gabriel 2 (Scratch), The Moody Blues-Octave, Mike Oldfield-Incantations, Kraftwerk-The Man-Machine, Kitaro-Millennia, Jean Michel Jarre-Equinoxe, Dire Straits, Deep Purple-Singles A’s & B’s, Bob Marley – Babylon by Bus, Bob Dylan-Street Legal, Black Sabbath-Never Say Die, Alice Cooper-From The Inside, AC-DC-If You Want Blood. Toate astea se întâmplau la o mie de ani-lumină; pe vremea aceea muzica venea de la radio-ul masiv, german, cu pick-up, al lui tata și de la plăcile lui aduse din Franţa sau cumpărate în raiduri-fulger la magazinul “Muzica”: Nana Mouskouri, Dalida, Adamo, Gigliola Cinquetti, Tom Jones, Mozart, Chopin, Grieg, Hans-Eckhart Schlandt la orga Bisericii Negre, Beethoven, Un homme et une femme a lui Francis Lai… Phoenix fugiseră cu un an înainte si nu apucasem să-i vad decât într-un concert. Spuma zilelor era cand îi auzeam la “Europa liberă”…Ciudat, Sfinx cu Zalmoxe si Semnal M – Trenul cursa de persoane Apahida-Cluj-Napoca nu mi-au trezit nici o pasiune…
(tot de pe-atunci: http://www.trilulilu.ro/christiana/23d845f8cae41b)

– citeam de-a valma, ce și pe unde apucam, zile şi nopţi în sir: Verlaine într-o ediţie din 1908 pe care tocmai o descoperisem pe şifonier la tata, legată într-o piele de jurai că-i de om și împanată cu petale presate, suspecte; poemele în proza ale lui Baudelaire într-o ediție Livre de Poche din 1965 – mult, mult; Garaudy, care pe vremea aceea, Parole d’homme că mi se părea fermecător; SAS-urile lui Gérard de Villiers pe care după ce le devoram, le vindeam cu groaznice remușcări ca să-mi iau ţigări (în ’92, când s-au umplut tarabele cu ele, în traduceri mai bune sau mai proaste, pe hârtie de ziar şi cu alte coperţi decât cele originale, mi s-a părut că am murit puțin); și…cum aș putea uita, Arhipelagul Gulag în traducere franceză, copiat pe o hârtie groasă ca o sugativă, mare și greu ca o biblie, despre care tata mi-a zis ca mă omoară daca spun cuiva; îl citeam pe rând, iar între timp avea locul lui sub pat…

Pe André Gide mi l-a descoperit Anca (Constantin), în care figura lui splendidă de chevalier noir trezise setea de excepționalism, într-o perioadă când gustul clasei dominante înclina spre gri-cenuşiu – nici culorile noastre nu mai erau culori, cu câteva excepții (Valeria Voicu si compozițiile ei furibunde… ce  flăcări ieșeau din complementarele ei, ce furie și ce grație…), aproape toţi lucram cu griuri colorate. Roadele pământului și Paludes au fost primele care mi-au căzut în mână, mulţumită Ancăi… Zece ani mai târziu aveam să găsesc, în Falsificatorii de bani, o frază care m-a speriat: “Dacă am putea redobândi intransigenţa tinereţii, mai mult decât orice, ea s-ar indigna de ceea ce am devenit.

În primăvara acelui an m-am nimerit la Nana (Tănăsescu) și pe cand trăgeam strașnic din țigară am citit, deasupra patului ei de langă fereastra care da spre Biserica Albă (și lumina era albă, și din copaci se revărsa o strălucire albă…), pe o jumătate de coală de hârtie, o frază pe care multă vreme am întors-o pe toate feţele, pentru că mi se părea strivitor de ironică: “Totul e bine și din ce în ce mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile.” (Leibniz? Gambetta? Caragiale?)
Și eu învârteam în minte un citat, dar nu-l țineam deasupra patului ci într-un caiet pe care îl luam cu mine peste tot și unde conspectasem copios – de multe ori fără să mă îndur să scot ceva din acele texte care mi se păreau sfinte ca tablele lui Moise – ultima descoperire: Oceanografia și pe Eliade în forma lui cea mai bună: „Există atâta moarte în jurul meu încât nici nu știu cum să-mi comprim sălbatica bucurie că din toate aceste cadavre va crește mâine o altă lume”…

Și ia mai povestiţi şi voi, că eu am cam uitat…

2 responses to “un cadavre exquis – se întâmpla în ‘78…

  1. Hriniuc Gheorghe Catali

    Mare mare bucurie sa regasesc acelasi verb frumos si fraza aleasa ca atunci cand mergeai la olimpiada de literatura…. nu mai zic de franceza ta cu care ne umileai! Gand pios pentru tatal tau pe care ma bucur ca l-am cunoscut! cati DOMNI erau la vremea aceea?!? Catalin cu mult drag

    ________________________________

  2. Mulțumesc pentru gândul bun…După mine, aș spune ca domni sunt și acum – generația tatălui meu a oferit tot ce a avut mai bun, până când a venit marele cosaș și a cosit-o; ce a rămas din ea a supraviețuit cu greu și fără strălucire; apoi a venit altă generație și s-au ridicat alți domni, pe care îi iubim și acum: Nichita, Blandiana, Sorescu, Bănulescu, Ioan Alexandru, Mircea Nedelciu, Matei Călinescu și mulți, mulți alții, care nu sunt în manuale… Acum a venit rândul generației noastre să ofere atâția domni, câți e nevoie ca să continuăm să respirăm – și cred ca vom reuși, n-avem încotro…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s