Dan Puric

(12 februarie 1959, Buzău)
actorie,  regie,  pantomimă, antreprenoriat cultural, scrieri,  conferinţe, mărturisire
dan-puric 5
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti, promoţia 1985, clasa prof. univ. dr. Dem Rădulescu.
Actor al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani (1985-1988) şi al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti (din 1988).
Membru al Asociaţiei pentru Promovarea Artiştilor de Teatru din Elveţia, din 1994.
Delegat al celui de-al 4-lea Congres Internaţional de Educaţie al oraşelor de limbă franceză şi engleză “The Arts and Humanities as Agents for Social Change”, 1996.
Societar al Teatrului Naţional din Bucureşti şi fondator al Companiei Passe-Partout Dan Puric.

Dansez, dansez, sinon nous sommes perdus…!
[Pina Bausch, despre “Café Müller”, în care perechi de dansatori se învârtesc cu ochii închişi printre scaune de lemn; ca să nu se lovească de ele, un altul, singurul care ţine ochii deschişi, le dă la o parte, unul câte unul… Dansul le redă vederea celor care au ochi şi nu văd…]

DAN_PURIC

O frumoasă biografie:
<<Dan Puric, la 54 de ani. “Visul meu este ca toţi oamenii să viseze“>>
(Adriana Stanca, “Gândul”, 11 februarie 2013)

Un interviu cu Miron Manega: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional
(Reţeaua literară, 11 ianuarie 2013)

“În relaţia mea cu publicul, eu sunt iepurele…”
În Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, când eroul ajunge pe tărâmul de dincolo, i se spune să nu meargă niciodată pe o anumită câmpie. [El însă ajunge acolo, fugind după un iepure…] Şi, dintr-o dată,  începe să-şi aducă aminte cine este, care îi sunt părinţii… In relaţia mea cu publicul, eu sunt iepurele. Il dezvrăjesc, ii redau memoria, îi arăt de unde vine şi încotro se duce. Si succesul meu cred că înseamnă că publicul îşi redescoperă dragostea pentru Cel care ne-a zidit.

“Arta lipsită de Dumnezeu nu e artă…”
… – o putem numi divertisment, performanţă, dar nu artă. Arta este mărturisire. Eu mi-am înţeles menirea astfel: să mătur poteca spre Biserică. Încerc să-l sensibilizez pe omul modern, prin artă, faţă de cuvântul Mântuitorului.
(Dan Puric, “Cine suntem”, Editura Platytera, Bucureşti, 2008)

Deci ce ne rămâne de făcut…?
Îndemnul creştin este acela de a te pregăti. Sunt oameni care, după viaţa asta, pun punct; şi alţii care pun virgulă. Creştinul pune virgulă.
Mergeţi să-l vedeţi la TNB, în “Sinucigaşul”, “Idolul şi Ion Anapoda”, “Don Quijote” şi “O noapte furtunoasă”
şi la Compania Passe-Partout DP, la Sala Rapsodia, pe Lipscani.

Dan Puric 2

O scurtă biografie
Compania Passe-Partout DP
Wikipedia

Roluri, la TNB
Semion Semionovici Podsekalnikov – „Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, 2009.
Ion Anapoda – „Idolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 2006.
Don Quijote – „Don Quijote” după Miguel de Cervantes, scenariu şi regie proprii, 2005.
Vis” – One man show, scenariu şi regie proprii, 2005.
Agamiţă Dandanache – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Grigore Gonţa, 2003.
Rică Venturiano – „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Felix Alexa, 2002.
Revizorul – „Revizorul” de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, 2002.
Arlechino – „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux, regia Felix Alexa, 2001.
Eminescu – „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu” de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonţa, 2000.
Brânzovenescu – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, 2000.
Vagabondul – „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, regia Mihai Manolescu, 1997.
Locotenent Davis Wills – „De partea cui eşti?” de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1996.
Doctor Sanderson – „Harvey” de Mary Chase, regia Tudor Mărăscu, 1994.
Jack Absolutul – „Rivalii” de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, 1993.
Urmuz” – one man show după Urmuz, regia Cătălina Buzoianu, 1992.
Jocul” (one man show), autor şi regia Traian Ailenei, 1991.
Radu – „Cruciada copiilor” de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, 1991.
Evelpides – „Păsările” de Aristofan, regia Niky Wolcz, 1991.
Sir Andrew Aguecheek – „Noaptea regilor” de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1991.
Truffaldino – „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, regia Laurian Oniga, 1987.
Arlechino – „Doi gemeni veneţieni” de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur.

Regie
„Vis”, la TNB, 2005.
„Don Quijote”, la TNB, 2005.
„Cei 150″, la TNB, 2003.
„Hic sunt leones”, la TNB, 2002.
„Toujours l`amour”, la TNB, 1997.
„Made în România” la Centrul Cultural European din Bucureşti, 2001.
„Costumele” la Teatrul Constantin Nottara, Bucureşti, 1999.
„Secvenţe”, spectacol de pantomimă şi dans la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani.
„Pantomimia”, 1993

Film
Orlofski – „Orient Express”, regia Sergiu Nicolaescu, 2004.
„Tinereţe frântă” (Broken Youth) – rol principal, regia Marija Maric, coproducţie româno – sârbă, 1991.
„O vară cu Mara”, regia George Cornea, 1988.
„Sosesc păsările călătoare”, regia Geo Saizescu, 1984.

Colaborări
“Omul în gri” – „Simfonia fantastică” de Hector Berlioz, regia Gigi Căciuleanu, Opera Naţională Română din Bucureşti, 2006.

Dan Puric-Cine suntem

Cărţi
Cine suntem“, Editura Platytera, Bucureşti, 2008.
Omul frumos“, Editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2009.
Fii demn!“, Editura Platytera, Bucureşti, 2011.

Premii
Crucea Casei Regale, înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009.
Marele Premiu la cea de-a 8-a ediţie a Festivalului Internaţional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006.
Premiul de excelenţă pentru Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal, acordat de Firma olandeză Den Braven, 2006.
Premiul pentru Teatru Non-verbal, 2003.
Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema şi teatru,2003.
Marele Premiu al Fundaţiei “Anastasia”, 2002.
Marele Premiu UNESCO pentru Dezvoltare Culturală, pentru promovarea artei scenice româneşti în străinătate.
Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler pentru servicii excepţionale în cultură, 2000.
Premiul UNITER acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul „Toujours l’amour”, 1999.
Premiul “Constantin Tanase” la Festivalul Umorului, pentru rolul principal din “Omul care a vazut moartea”.
Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Fundaţia Teatrul XXI, 1997.
Premiul Golden Arena la Festivalul International de film de la Pola – Iugoslavia pentru rolul principal din “Broken Youth”.
Premiul pentru anul 1996 al Chicago Artists International Program.
Premiul special la cel de-al II-lea Festival de Pantomimă de la St.Croix – Elveţia, 1992.
Premiul I la Festivalul de Film de la Costineşti pentru one-man-show-ul “Jocul”, 1987.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s